De-a lungul timpului am remarcat tendinţa unora dintre practicanti de a considera că viaţa lor spirituală se constituie din practica zilnică. O practică care poate să dureze 1-2 sau chiar mai multe ore. Perseverenţa lor zilnică, consecvenţa lor este de admirat. Totuşi, există în cazul multora dintre ei, o neîndemânare şi chiar o lipsă de a acorda atenţie pentru ca şi în restul timpului să rămână consecvenţi principiilor spirituale la care au aderat, ajungând uneori să accepte grave compromisuri. De ce ar trebui să considerăm că viaţa spirituală este de aici pînă aici? De ce continuăm să menţinem o atitudine care împarte şi fragmentează viaţa, care duce la separare şi diferenţiere? A rămâne consecvenţi Adevărului vieţii şi a-l afirma presupune recunoaşterea acestuia în toată existenţa şi la toate nivelurile. Presupune a fi şi a rămâne conştient.
Universul Inimii Spirituale
Amintește-ți de Sine! 
” Let my soul smile through my heart and my heart smile through my eyes, that I my scatter rich smiles in sad hearts.” ( Paramahansa Yogananda)
De admirat cei perseverenti…si „straniu sa ai atata putere” de a putea separa… „viata spirituala ” de cea de zi cu zi …sa alegi sa fi scindat…
„Remain calm, serene, always in command of yourself. You will then find out how easy it is to get along .”( Paramahansa Yogananda)
Seninătatea, calmul, zîmbetul…DA, cred că toate acestea ajută şi Te ajută să rămîi în UNITATE, să -ţi păstrezi spiritualitatea ca pe ceva natural şi firesc, mai mereu, în viaţa de zi cu zi.O aceeaşi calitate a consecvenţei în meditaţie, ca şi în renunţarea la „zăhărelul”promisiunilor nesusţinute,nu-i aşa?
Ca tot ce anima viata noastra promisiunile care ni le facem noua insine …imbraca fata unei monede…asteptari ce ne zapacesc …totusi fara visul de a zbura dincolo de inerente limitari …am fi pe jumatate prinsi in cihlimbar…! Farama de libertate ce ne-o dam noua insine face parte din aceeasi inzestrare divina! Nu suntem si nici nu vom fi nicicand lipsiti de infinita gratie divina…