Am urcat din nou pe Munte. De astă dată am urcat și cu oameni care veniseră pentru prima oară în România. Canadieni, francezi, nemți, americani au văzut pentru prima oară cerul și pământul românesc, de aici, de sus, de unde dorul te cheamă spre Obârșie, de unde frumusețea și orizontul cresc aripi sufletului însetat de spațiu, de lumină, de nemurire. Am urcat mulți în tăcere, trăind solitudinea Muntelui și totodata bucuria împărtașirii cu Omul. Metafora urcării pe Munte era trăită acum și fizic iar ființa parcă se metamorfozase gigantic spre a putea cuprinde de aici, nesfârsirea Cerului Tată și a Pământului Mamă. Între Cer si Pamânt Dumnezeu a pus Omul. Eram noi; era Muntele. Același OM. În mitul reîntoarcerii omului la origini, al urcării Muntelui, al căutării nemuririi ne-am regăsit și noi în aceste câteva zile petrecute în spațiul sacru al Munților Bucegi.
Am urmărit să refacem, pe cât posibil atât interior cât și exterior ritualul urcării pe Muntele Sacru. Acest ritual corespundea în tradiția geto-dacă celor 3 trepte ale inițierii, corespunzând celor 3 niveluri ale structurii acestui grandios templu natural care este Muntele Sacru al dacilor -Kogaionon, și anume: Peștera lui Zamolxe, Platoul Sfinxului și zona Vârfului Om (cf. cerc. C. Pănculescu – ”Taina Kogaiononului – Muntele Sacru al dacilor”). Ne-am propus să realizăm un ansamblu de practici spirituale care să ne permită să ne deschidem față de realitatea spațiului mitic geto-dac și am făcut meditație în Peștera Ialomiței și apoi în Grota mică.
Am urcat la Sfinx unde am realizat de asemenea un șir de meditații de identificare și integrare a câmpului informațional-energetic al acestui atât de învăluit de mister simulacru megalitic. Apoi am urcat către Vf. Om și apoi pe Vârful Ocolit unde am și realizat o meditație în grup, de identificare cu această suis generis piramidă naturală (așa cum arată acest pisc văzut dinspre Vf. Om, pe direcția nord-sud).
Câteva din prelegerile susținute în această perioadă le puteți asculta aici:
Amintește-ți de Sine! 