SOLUTII PENTRU TRANSFORMARE

Soluţii pentru transformare sau “Cum să ne scoatem beţele din roată”

“Vom găsi o cale, sau dacă nu vom crea una.”  Hanibal

a) Descoperirea cauzelor generatoare de eşec

În multe situatii ale vietii resimţim nevoia de a căuta în exterior compensaţia a ceea ce trăim în noi înşine ca o stare de inferioritate. Astfel, devenim exigenţi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, chiar foarte exigenţi, căci resimţim în interiorul nostru de fapt propriile impurităţi.

O neîmplinire, incapacitatea de a face faţă unei situaţii, teama generată de aceasta, insuficienta încredere în sine şi lipsa unei armonii interioare care proiectează în exterior către alţii imaginea fantasmagorică a propriei noastre dizarmonii, împiedică astfel percepţia ordinii şi armoniei divine care permanent ne înconjoară. Toate acestea se traduc adesea printr-o permanentă nesiguranţă şi îngrijorare, menţinută atât în ceea ce priveşte persoana noastră, cât şi proiectată asupra celorlalţi şi chiar a mediului.

În astfel de situaţii, căutarea cauzelor profunde ale acestor tulburări, inconştiente sau conştiente, ne permite retrăirea unor evenimente ale trecutului care au constituit originea unui astfel de traumatism. Odată ce aceste fapte sunt recunoscute, retrăite detaşat, raţionate, devenim capabili să privim obiectiv (ca şi cum ar fi vorba despre o altă persoană) situaţiile deranjante prin care am trecut şi care adesea au rămas nepercepute conştient. Este ca şi cum am fi dorit anterior să evităm să le cunoaştem, evitând să privim în faţă evenimentele dificile, încercând să refulăm în inconştient fapte şi imagini mentale pe care nu ne simţeam capabili să le abordăm. Multe convenienţe sociale dogmatice culpabilizante se află la originea acestor refulări.

b) Importanţa de a nu ne lăsa copleşiţi de gânduri negative

“Lucrurile nu se schimbă, noi ne schimbăm.”

Henry David Thoreau.

Orice schimbare, pozitivă sau negativă, marchează sfârşitul unei pagini de viaţă, dar totodată şi începutul unei noi etape – care adesea se anunţă mult mai bogată şi mai variată decât etapa anterioară, corespunzător creşterii care s-a realizat deja în noi prin intermediul etapelor precedente.

Am putea spune, la fel ca filosofii de altădată, că schimbarea este singura constantă în viaţa noastră. Privind cu atenţie în jurul nostru vom observa că orice fiinţă vie se află într-un continuu proces de creştere şi de schimbare. Acest fapt ne permite să înţelegem de ce abilitatea de a accepta şi chiar de a adopta schimbări este un factor atât de important pentru longevitate. Iar în faţa oricărei schimbări este deosebit de important modul în care noi reacţionăm. Din nefericire la foarte multe persoane există o tendinţă de distorsionare în sens negativ a realităţii, manifestată printr-un proces de exagerare a dificultăţilor, printr-o ignorare a aspectelor pozitive, sau printr-un proces de suprageneralizare sau concluzionare nefondată.

Vom ilustra printr-un exemplu manifestarea acestei tendinţe de distorsionare şi dramatizare a realităţii, precum şi modul în care ea poate şi trebuie să fie înlăturată printr-un nou model de gândire.

Să presupunem, de exemplu, că realizaţi deodată că aţi întârziat la o întrunire pe care o consideraţi foarte importantă. Intraţi în panică, inima începe să bată mai repede şi este posibil să gândiţi:

– nu sunt în stare să realizez niciodată un lucru aşa cum ar trebui;

– întotdeauna sunt în întârziere;

– în felul acesta nimeni nu mă va mai respecta.

Primul pas pe care îl aveţi de făcut este să recunoaşteţi astfel de distorsiuni de gândire şi apoi să învăţaţi cum să le înlăturaţi. În această situaţie un răspuns raţional va fi suficient pentru a repune lucrurile în ordine. Astfel este suficient să gândiţi:

– este un nonsens. Realizez foarte multe lucruri în viaţa mea aşa cum trebuie;

– este ridicol să gândesc că sunt întotdeauna în întârziere. Este suficient să îmi reamintesc de câte ori am fost la timp acolo unde era necesar. Chiar dacă acum (sau poate şi altădată) am întârziat, voi urmări să remediez această situaţie, să fiu mai riguros şi să dezvolt o metodă care să îmi permită să fiu punctual;

– este posibil ca cineva să fie dezamăgit pentru că am întârziat, dar această situaţie nu va fi nicidecum sfârşitul pământului. Este posibil chiar ca întâlnirea să nu fi început la timp.

“Experienţa nu este ceea ce i se întâmplă unui om; este ceea ce omul face cu ceea ce i se petrece lui.”  Aldous Huxley

c) Ce ne blochează manifestările creatoare?

Există o tendinţă naturală de a opune rezistenţă la necunoscut, de a dori să-ţi protejezi structura actuală, egoul propriu. Dar aceasta este o tendinţă destructivă pe termen lung, deoarece ea blochează orice creştere interioară. Unii oameni se împotrivesc să treacă prin fluctuaţiile şi destabilizările necesare pentru a atinge un nivel mai înalt, preferând să se cramponeze în realitatea lor uzuală rigidă, agăţându-se de structura lor prezentă, indiferent cât i-ar costa aceasta în termenii potenţialităţilor pierdute. Renumitul psiholog în domeniul potenţialităţilor umane, Abraham Maslow observa:

“Nu numai că ne agăţăm de psihopatologia noastră, dar de asemenea avem tendinţa să evităm evoluţia personală, deoarece aceasta poate aduce la început, odată cu un alt tip de conştiinţă, sentimentul slăbiciunii şi al inadecvenţei. Şi astfel recurgem la un alt tip de rezistenţă, o negare a celei mai bune părţi a talentelor noastre, a celor mai rafinate impulsuri, a potenţialităţilor noastre înalte, a creativităţii noastre.”

Oamenii au în general tendinţa de a rezista în trei moduri: 1) dispersându-se, 2) blocându-se sau 3) distrăgându-se.

1) În cazul dispersiei, oamenii încearcă să disperseze fluctuaţiile produse de fluxul energetic crescut, produs de asemenea situaţii excepţionale, care pare a le inunda întreaga fiinţă, recurgând la activităţi de consum energetic cum ar fi vorbirea, ţipatul, furia, plânsul, sexualitatea forţată, exerciţiile fizice, alergarea, şi altele asemănătoare.

2) În cazul blocării, oamenii opun rezistenţă, suprimă sau blochează energia care curge prin fiinţa lor, prin închistare, depresie, boală, pierderea apetitului, oboseală extremă.

3) Şi în cele din urmă se distrag ei înşişi de la aceste situaţii deosebite din viaţa lor, recurgând la droguri, alcool, mâncare în exces, excese sexuale, cumpărături, jocuri de noroc, privitul la televizor, şi altele.

Iată în continuare un exerciţiu care poate fi realizat chiar în acest moment: reamintiţi-vă câteva exemple din propria viaţă de astfel de comportamente. Ar putea ele să fi reprezentat aberante încercări incoştiente de a rezista creativităţii şi creşterii noastre interioare?

d) Bucuria de a ne depăşi

A avea permanent o atitudine creativă, a lăsa de o parte vechile idei şi a privi lumea mereu într-un mod nou, nu trebuie să fie considerată o iniţiativă înspăimântătoare, temerară sau chiar înfricoşătoare, aşa cum nu suntem înspăimântaţi atunci când întâlnim oameni noi şi călătorim în ţări străine. Aşa cum Abraham Maslow scria:

“Vorbim la urma urmei despre un proces simplu de creştere a coerenţei cerebrale. Este un proces pe care mulţi oameni îl experimentează ca fiind unul dintre cele mai plăcute în viaţă. Aceasta se întâmplă atunci când facem dragoste, când privim copiii cum dorm, când realizăm o lucrare de artă, sau suntem impresionaţi de muzică, atunci când percepem frumuseţea, când simţim naşterea unei noi idei şi în toate momentele de realizare de sine, împlinire, iluminare, pace şi bucurie – componentele noastre cerebrale rearanjându-se pentru a se acomoda la noua realitate, într-un mod nou.”

Csikszentmihalyi observa, “Plăcerea pare să fie mecanismul pe care selecţia naturală l-a rezervat pentru a se asigura că ne vom dezvolta şi vom deveni mai complecşi, că vom avea curajul de a face lucruri care ne împing dincolo de prezent, în viitor.”

e) Secretul şi valoarea transformării

“Orice moment măreţ din analele lumii este triumful unui entuziasm.”  Ralph Waldo Emerson

Oricât de uimitor ar părea, putem deveni plini de extaz prin adoptarea imediată a punctului de vedere care creează această emoţie. Astfel puteţi vizualiza mental lucrurile care creează acest sentiment. Vă puteţi schimba tonul şi conţinutul dialogului dumneavoastră interior. Puteţi aborda posturile specifice şi modul de a respira care creează starea aceasta în corpul dumneavoastră şi astfel, prin efectul cumulat al evocării realizate cu ajutorul tuturor acestor elemente, veţi experimenta extazul, în întreaga sa plenitudine.

Dacă doriţi să deveniţi compasivi tot ce aveţi de făcut este de a vă schimba pur şi simplu atitudinile fizice şi mentale pentru a rezona cu acelea specifice stării de compasiune. Acelaşi lucru este valabil şi pentru iubire sau orice altă emoţie. Astfel, secretul transformării este simplu – adoptaţi pur şi simplu atitudinea care ştiţi că generează prin rezonanţă aptitudinea respectivă.

Puteţi considera procesele de generare a stărilor emoţionale prin controlul asupra stărilor interioare ca fiind asemănătoare cu munca unui regizor. Pentru a produce rezultatele specifice pe care le doreşte, regizorul unui film manipulează ceea ce dumneavoastră vedeţi şi auziţi. Dacă el doreşte să fiţi terifiat, va schimba sunetul şi va insera anumite efecte speciale pe ecran chiar în momentul potrivit. Dacă doreşte să fiţi inspirat, va aranja muzica, lumina şi orice altceva pe ecran pentru a produce acest efect. Un regizor poate face o tragedie sau o comedie din acelaşi eveniment, depinzând de ceea ce el decide să ecranizeze. Puteţi face aceleaşi lucruri cu ecranul minţii dumneavoastră – vă puteţi direcţiona activitatea mentală, care este baza tuturor acţiunilor fizice, cu aceeaşi îndemânare şi putere. Puteţi lumina şi sonoriza mesajele pozitive din creierul dumneavoastră şi puteţi diminua culorile şi sunetele celor negative. Vă puteţi conduce creierul cu aceeaşi îndemânare cu care Spielberg sau Tarkovski îşi conduc camerele video.