Cum să reușești în ceea ce îți propui?

În cadrul cursurilor de Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale – reamintim mereu și mereu necesitatea menținerii acestei stări de centrare în liniștea și pacea minții. Este, desigur, mai ușor de realizat la sală pe parcursul a 2-3 ore. Și totuși, provocarea cea mare o constituie integrarea și menținea acelorași atitudini care să faciliteze, în ultimă instanță, un flux neîntrerupt al conștiinței, ancorată mereu în prezent, capabilă de a observa calm și detașat ceea ce se produce în ființă urmare a impactului lumii fenomenale asupra sa. Astfel, vom avea mult mai multe posibilități de a ne ”ajusta” comportamentul și de a integra în mod optim ceea ce este necesar din punctul de vedere al resurselor interioare și exterioare. 

     Cu ocazia întâlnirilor spirituale desfășurate dincolo de cadrul cursurilor, încurajez o formă de dialog spiritual care să ne ajute să înțelegem mai profund cum putem gândi și acționa pentru a obține o viziune unificatoare cu privire la cele două capitole majore ale existenței noastre: planul social  și viața spirituală. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul ființei noastre este mai ușor să înțelegem această stare de existență comună a tot ceea ce există precum și continua interdependență a diferitelor forme de manifestare ale acesteia, chiar dacă aparent le considerăm ”în afara noastră”. 

     Desigur că pe toți ne-ar putea interesa ce am putea face pentru a fi mai eficienți în ceea ce întreprindem, să dorim obținerea succesului mai rapid, dar nu este foarte clar ce presupune cu adevărat, obținerea succesului în plan social și ce preț ajungem să plătim adeseori pentru obținerea sa. 

     Este foarte bine să urmărim atingerea scopurilor și idealurilor noastre, dar mai este necesar să cunoaștem și cum putem crea prin noi înșine acele condiții favorabile succesului. 

     Aici sunt descrise câteva din principiile și atitudinile spirituale pe care este bine să le integrăm mai ales atunci când ne dorim ceva foarte mult.

     Veți înțelege și cum se explică nereușita în unele situații, în ciuda a ceea ce noi încercăm cu bune intenții.

2 Cai de recunoastere a Realitatii

In general, experienta umana conduce spre cunoastere in doua moduri: prin negare sau prin afirmare. Este valabil si pentru existenta profana si pentru cea spirituala.                                         Atunci cand explorezi lumea cautand ceva anume, cand recunosti (adeseori in final si dez-amagit) ca nu ai gasit ceea ce cautai, poti spune ca te afli mai aproape de adevar pentru ca ai eliminat una din cele N posibilitati sau solutii. Au mai ramas N-1 variante. Pe aceasta cale insa nimeni nu-ti garanteaza ca vei avea timpul si resursele sa explorezi multimea tuturor celor N-(N-1) pentru a ajunge in final la ultima varianta sau solutie care este cea reala.  Eliminand intr-un final toate variantele false ceea ce ramane nu poate fi decat varianta corecta si, prin urmare, adevarata. Dar avem oare aceasta putere de a merge pana la capat trecand prin atatea dez-amagiri si iluzionari spre a gasi in final Adevarul sau Realitatea? Cum si cand vom stii sau cine ne va spune ca am ajuns la capat? Avem noi oare acest discernamant si tinere de minte?

O alta cale ce se reveleaza gradat, pe masura ce se dezvolta aceasta constienta de sine, este aceea de a recunoaste ca in tot ceea ce intalnesti ca experienta exista (intr-un mod adesori tainic incifrat) un ”semn”, ”un fir calauzitor”, ”un graunte de adevar”, ”un aspect providential”, ”o lectie”, ”ceva necesar”, poate chiar unele sincronicitati semnificative sau situatii elocvente din punct de vedere simbolic. Recunoscandu-le atent pe drumul cautarii adevarului, ele sunt menite sa reprezinte veritabile jaloane sau borne ce te ghideaza sa continui explorarea traind un inefabil sentiment de apropiere si confirmare a justetii si corectitudinii caii pe care te aflii. Este mult mai revigorant si entuziasmant acest mod de explorare a vietii traind perpetua bucuria a descoperirii si recunoasterii amprentei divine in lume fata de situatia care devine incarcata de anxietatea absentei, lipsei, golului, pierderii sau ratacirii intr-o lume in care uitam de Dumnezeu.    

Hridaya Yoga – Yoga Inimii Spirituale este o cale a recunoasterii unitatii tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor. Ea urmăreşte prin tehnici si metode eficiente eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. A exprima si afirma din ce in ce mai coerent aceasta constiinta a Unitatii atat in cadrul experientei spirituale directe cat si in viata de zi cu zi inseamna, in ultima instanta, a trai acest Adevar al Unitatii Totului.

  

Inima – Lacasul misterului suprem

Atunci cand te lasi calauzit  de minte, ”cautarea” lui Dumnezeu se desfasoara de cele mai multe ori in universul exterior. Mintea poate gasi in lume, adeseori, suficient de multe motive sa spuna ca nu gaseste dovezi ale manifestarii Sale. Este adevarat ca Dumnezeu nu raspunde unei mintii disperate, incarcata de dorinta, prea plina de prejudecati si tensionata de asteptari. Dar, chiar si asa, mai devreme sau mai tarziu, epuizat de eforturi, dez-amagit de tot si de toate, in linistea abandonului care survine, sentimentul inefabil al unei existente ce continua sa curga dincolo de toate pretentiile, dorintele si aspiratiile de pana acum, te impresoara si, gradat, te invaluie spre a topi si ultima rezistenta a egoului tau care ”vrea” sa-L gaseasca sub un anume chip pe Cel fara de sfarsit. Si, atunci cand mintea lasa loc umilintei purei fiintari ce nu mai are trecut, ce nu se mai gandeste la vreun viitor, fiind complet eliberata din tentaculele acestei supreme dorinte, din lacasul Inimii irumpe …certitudinea calda si luminoasa a prezentei divine. Este …un moment  in care …doar Dumnezeu exista.

Pe de alta parte, cand suntem ghidati de Inima pe drumul cautarii lui Dumnezeu in aceasta lume, fiecare pas iti trezeste sentimentul recunoasterii amprentei divine. Dar, vine un moment, in care, toate aceste semne traite in bucuria anticiparii supremei intalniri, te ghideaza din ce in ce mai mult spre a asculta o chemare ce vine dinlauntru. Si atunci …te opresti …asculti …cum tacerea sfanta a Inimii a invaluit totul…doar Dumnezeu a ramas.  

Calea Inimii – Cale de unificare a interiorului si exteriorului

Care ar fi conditiile si atitudinile fundamentale pe care le putem cultiva menite sa duca la aceasta viziune a unitatii percepute in interior si in exterior? Intuitia ne spune ca acestea au de-a face cu planul interioritatii. Centrarea, linistea interioara, a ne lasa ghidati de vocea inimii, de aceasta caldura comunicativa a inimii, cultivarea Constiintei martor – a atitudinii de observare detasata si neimplicata capabila de raspuns intelept si nu de reactie si drama. O atentie mereu deschisa spre a percepe lucrurile calm si impacat. Mintea si respiratia pot fi ”disciplinate” spre a se ajuta una pe cealalta in procesul unei transformari eficiente care sa duca la o stare superioara de echilibru si armonie.

Limbajul Inimii este in esenta un limbaj al iubirii.  Prin urmare prin tot ceea ce percepem si simtim, prin tot ceea ce intentionam, gandim si facem ar trebui sa se reflecte in primul rand vibratia calda si inspiratoare a Inimii. Este asa? Si daca constatam ca nu este, ce putem face spre a trezi aceasta ”facultate” superioara a Inimii noastre?  Un raspuns cuprinzator ar fi acela de a deveni din ce in ce mai constient intelegand ca tot ceea ce exista si se ”intampla” este menit sa ne ajute in evolutia noastra.  

Aprecierea cautarii spirituale

Indraznesc sa afirm (si sunt convins ca multi imi veti da dreptate) ca exista o solutie la aceasta ecuatie complexa a existentei umane. Si, ca sa nu vorbesc la modul general, va voi ruga pe fiecare sa indrazniti sa definiti ce inseamna pentru dumneavoastra starea de ”mai bine” din punct de vedere existential. Va propun in continuare un mic exercitiu de introspectie.

1. Intr-o zi cand sunteti mai linistit si aveti putin timp, luati o hartie si un creion, asezati-va relaxat la masa si urmariti sa dati o forma acestui ”mai bine” pe care il vizati in viata dumneavoastra. Lasati ca pur si simplu, in mod spontan sa va apara in minte acel prim lucru pe care-l considerati important pentru ca ”mai binele” sa fie atins. In general, fiecare dintre noi stie ce ar vrea. Unii ar putea formula la modul pozitiv, altii la modul negativ, acel lucru important de care depinde ”mai binele” existentei lor. De exemplu unul ar putea scrie: ”As vrea sa nu mai fiu bolnav” altul ar putea formula:”As vrea sa fiu complet sanatos”. Sau unul ar scrie”As vrea sa nu mai fiu sarac” altul ar spune ”As vrea  sa am mai multi bani.” Unul ar scrie: ”Vreau sa nu mai fiu singur” altul poate ar scrie ”As vrea si eu sa pot iubi”,  si asa mai departe, fiecare poate da o forma concreta acestui ”mai bine”. Desi ar putea fi mai multe lucruri pe care le considerati la fel de importante spre a obtine starea de ”mai bine” din punct de vedere existential, pentru acest exercitiu de acum este suficient doar unul – primul care va vine in minte.

2. A doua parte a exercitiului este de a nota ce credeti dumneavoastra ca ar conditiona obtinerea acestui lucru de care depinde ”mai binele” vietii. Cu alte cuvinte, incepeti acum si scrieti la rand ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a obtine sau a determina aparitia acestui lucru important. Scrieti cat mai multe aspecte de care depinde realizarea acestui lucru important pe care l-ati recunoscut pana acum. De exemplu: in cazul imbunatatirii sanatatii unii ar putea scrie: nu mai trebuie sa mananc ”prostii”, nu trebuie sa mai beau, nu trebuie sa mai fumez, trebuie s-o las mai moale cu sexul, trebuie sa nu mai trag de mine si sa nu ma mai surmenez, trebuie sa nu mai ”dramatizez”, trebuie sa nu mai fac aia si/sau ailalta, etc. Altii ar putea formula: voi manca hrana mai curata, ma voi ocupa cu atentie de ceea ce mananc si beau, trebuie sa am grija si de conditia mea fizica si psihica, trebuie sa am un regim de viata mai echilibrat, trebuie sa am mai multa incredere in mine, etc, etc. Indiferent cum sunt formulate la modul pozitiv si/sau la modul negativ aceste necesitati, scriindu-le incepem sa fim constienti de exemplu, de felul in care unele lucruri de pana acum ne-au conditionat in rau starea de sanatate si suntem totodata deschisi sa acceptam ca alte lucruri pe care le-am putea face ne-ar influenta in bine starea de sanatate. Si in acelasi mod putem sa actionam pentru orice lucru important care ar duce spre acel mai bine. Nu va autocenzurati; scrieti cat mai multe lucruri pe care simtiti nevoia sa nu le mai faceti sau, dimpotriva, sa le faceti spre a ajunge la acel ”mai bine” pe care vi l-ati propus din orice registru al existentei. (Cel cu sanatatea a fost doar un exemplu).

3. Partea a treia a acestui simplu exercitiu este de a scrie  la fiecare punct notat mai sus ce aveti nevoie pentru a-l implini sau realiza. Nu va limitati nici la acest nivel. Scrieti ce resurse exterioare si/sau interioare ar trebui sa aveti pentru a implini fiecare aspect. Daca totul a decurs corect pana acum, ajunsi la acest punct veti constientiza anumite aspecte legate de dumneavoastra. Multe dintre resursele necesare va implica in mod direct. S-ar putea (si aici va pot asigura ca majoritatea celor cu care am realizat acest exercitiu de constientizare a nevoilor proprii au recunoscut aceste lucruri) de exemplu, sa descoperiti ca aveti nevoie de mai multa vointa pentru a nu mai continua unele obiceiuri proaste, sau pentru a sustine noile obisnuinte pe care le-ati constientizat ca fiind binefacatoare. S-ar putea sa descoperiti ca pur si simplu nu stiti cum sa nu mai faceti unele lucruri ”negative” si/sau cum sa faceti acele lucruri ”pozitive” constientizate a fi binefacatoare. S-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de ajutor din exterior  sau dimpotriva ca aveti nevoie sa va sustrageti influentei celorlalti spre a lua niste decizii mai bune. Scrieti asadar lucrurile pe care trebuie sa le transformati in bine in propria fiinta spre a implini unele conditii de care depinde obtinerea acelui ”mai bine” fixat la punctul 1 al acestui exercitiu. Tot aici notati si ce actiuni concrete considerati ca ar trebui facute de dumneavoastra direct pentru obtinerea resurselor necesare care sa duca la rezolvarea punctelor de mai sus.

De ce v-am propus acest exercitiu foarte simplu de constientizare? Pentru a ajunge fiecare dintre dumneavoastra la aceleasi concluzii finale ceea ce ne demonstreaza ca am putea fi solidari in planul cautarii și gasirii solutiilor.

CONCLUZII:

1.Solutia la nu conteaza ce problema sau aspect existential concret se gasește mereu si mereu in planul interioritatii.

2. Constientizarea propriilor necesitati reprezinta mereu primul pas.

3. Gasirea resurselor si posibilitatea rezolvarii problemelor existentiale depinde de gradul mai profund de constientizare si transformare in plan interior spre a ne adecva resusele necesare pentru implinirea scopurilor.

4. Cunoasterea de sine si controlul resurselor interioare ne conduce pe fiecare dintre noi intr-un mod specific la o stare superioara de constienta si existenta. 

5. Obtinerea unei stari superioare de constienta creste capacitatea de a preveni si anticipa posibile evolutii nefaste precum si de a putea adecva inteligent propriile resurse spre depasirea problemelor existentiale. 

6. Odata obtinuta o stare de existenta superioara fundamentata corect pe o profunda cunoastere de sine va exista o influenta binefacatoare a fiintei dumneavoastra in lumea exterioara si adeseori aceasta se va concretiza prin acel ”mai bine” pe care il veti aduce sau il veti face cumva posibil si in viata celorlalti.

7. Viata celorlalti fiind ”mai buna” va influenta si propria dumneavoastra existenta. Si acest ciclu va continua.

NOTE FINALE:

Pentru o fiinta spirituala intotdeauna mai binele celorlalti este si binele sau si binele sau devine si binele celorlalti.

In plan profan nu intotdeauna se manifesta aceasta interdependenta. ”Mai binele„ unei fiinte poate fi obtinut prin a face rau celorlalti. ”Mai binele” celorlalti poate insemna raul facut unei alte fiinte. (vezi evolutia sistemelor sociale si a liderilor acestora in timp)

 Prezentarea următoare vine sa aprecieze efortul spiritual depus pentru a produce conditiile favorabile unui proces de transformare spirituala. 

 

Menirea sufletului este de a se înălța

Zborul sufletului este un dar al trezirii centrului afectiv. Intuiția unei existențe eliberate de temeri și tensiuni, caracterizată de frumusețe și armonie se prefigurează pe măsură ce nivelul de conștiință se stabilizează în acest plan. Ce înseamnă acest ”zbor al sufletului”? Capacitatea de a te înălța și menține cu ușurință în spațiul interior al conștiinței Sinelui. Numai de aici poți explora și ”savura” cu bucurie existența unui orizont infinit mai vast, grație unei puteri spirituale ce se trezește și prin intermediul căreia gravitația lumii fenomenale încetează să-și mai producă efectele asupra ta.  Este exact precum în cazul lumii fizice unde pentru a te ridica în aer trebuie să învingi forța gravitației terestre. Cu cât forța ascensională este mai mare, cu atât înălțimea la care se ajunge poate crește.   

KARMA, VOINŢA ŞI LIBERUL ARBITRU – Ep. 2

În postarea precedentă am început să prezint despre unele forme de karma. În această expunere continui şi ofer unele explicaţii cu privire la momentul trezirii spirituale care ne vor ajuta să înţelegem înzestrarea nativă excepţională a unora dintre oameni. Adeseori trezirea spirituală şi asumarea unui proces evolutiv conştient poate conduce la posibilitatea neutralizării anumitor reminiscenţe karmice care ar fi putut duce la suferinţă. Depăşirea condiţionărilor destinice depinde de capacitatea de integrare conştientă a liberului arbitru precum şi de puterea de a produce o veritabilă transformare individuală. De exemplu: Un eveniment profund neplăcut care apare (după ce s-a produs transformarea interioară) nu mai poate genera aceleaşi efecte perturbatoare ca în situaţia în care nu s-ar fi produs acea transformare. Alteori, pur şi simplu, unele evenimente karmice nu mai apar pentru noi datorită acestor transformări în planul conştiinţei.  

DIALOG DESPRE MINTE ŞI INIMĂ

Redau aici un extras emoţionant dintr-o mărturie a unei cursante. Este revelator din perspectiva posibilităţii de a realiza o profundă transformare în plan psiho-mental. Încă o dată reamintesc faptul că responsabilitatea de a menţine acest echilibru – inimă-minte – ne revine în totalitate.

Profit de acest moment pentru a vă ura tuturor celor care urmăriţi acest blog o sărbătoare a Paştelui luminată de frumuseţea inimii şi de pacea minţii.

DE CE IUBIM? – Reflecţii – Ep. 4

Când mintea şi inima ”lucrează” în tandem rezultă o forţă mult mai mare a sufletului care provine din unitatea lor. Acelei fiinţe îi reuşesc toate lucrurile.  A trăi în acord cu frumuseţea inimii poate fi o realitate pentru fiecare dintre noi căci toţi suntem înzestraţi cu ”instrumentul” interior ce poate percepe această armonie de fond. Dar… căci există un dar…, corzile inimii noastre trebuiesc acordate.

Ce înseamnă aceasta? A cultiva constant această conştienţă a inimii. Şi, într-o bună zi, poate când vă aşteptaţi mai puţin, veţi simţi în zona pieptului, în profunzime o vibraţie caldă, tăcută care parcă vă îndulceşte pe dinlăuntru şi vă alină sufletul.  Totodată apare o stare de expansiune care te face sa vrei să cuprinzi şi să îmbrăţişezi spontan.

Poate nu ştiaţi, dar cel mai ”întins” organ de simţ este pielea. Simţul tactil este arondat centrului energetic al inimii. Cu alte cuvinte, cu cât acest centru energetic (Anahata Chakra) este mai ”trezit” cu atât mai mult putem simţi vibraţiile care ne parvin de la acest canal senzorial. Din această cauză, o expresie a naturii afective este aceea de a atinge, de a cuprinde, de a mângâia şi alina. Oricine a trăit vreodată un simţământ al iubirii ştie că atunci apare o dorinţă irezistibilă de a atinge şi a strânge parcă la piept fiinţa sau obiectul iubit. Este o exprimare naturală a acelui imbold de a te uni cu acea fiinţă pe care o iubeşti prin această strângere în braţe.

Înainte de vă lăsa să ascultaţi această mică expunere, vreau doar să vă amintesc că exact aşa cum procedaţi cu cei pe care-i iubiţi, îmbrăţişându-i şi atingându-i cu iubire, aşa cum îi mângâiaţi şi îi alinaţi pe cei pe care-i iubiţi ar trebui să nu uitaţi şi de propria voastră fiinţă, de propriul suflet. Învăţaţi să vă reconectaţi la sursa iubirii din inima dumneavoastră. Din când în când, mai ales când aţi mai uitat de voi înşivă, mergeţi în faţa oglinzii, priviţi-vă în ochi şi cuprindeţi-vă cu multă afecţiune cu braţele în zona pieptului ca şi cum v-aţi îmbrăţişa. Rămâneţi tăcut în această intimitate a inimii câteva minute lăsând acea vibraţie caldă să se difuzeze în întreaga fiinţă …şi ascultaţi sunetul ei de taină .

PURIFICAREA – Ep. 7: ATITUDINEA ÎN FAŢA FACTORILOR PERTURBATORI

Atitudinea este cheia !ATITUDINEA – Un cuvânt puternic care captează spontan atenţia. De ce? Pentru că ne defineşte şi ne reflectă pe fiecare dintre noi în fiecare moment de viaţă. Spuneam mai demult că, în general, este destul de greu să schimbăm evenimentele şi cu atât mai puţin pe cele care în mod necesar tind să apară ca urmare a ”urzelilor” karmice. Mă refer acum mai mult la ceea ce numim ”lecţii de viaţă”.  Ele pur şi simplu vin, poate când ne aşteptăm mai puţin şi pot lua forme surprinzător de neplăcute. Ceea ce putem însă modifica este felul în care le percepem şi reacţionăm la ele. Sau mai pe scurt: ATITUDINEA pe care o avem în faţa lor. A accepta modificarea atitudinii vechi pentru a face loc uneia noi şi adecvate experienţei cu care te confrunţi la momentul prezent, de foarte multe ori poate însemna diferenţa între pierdere, tristeţe, boală, eşec, suferinţă sau REUŞITĂ, IZBÂNDĂ, SUCCES, REALIZARE.

Această nouă atitudine care te susţine în perioada dificilă cu care te confrunţi te deschide progresiv spre ASIMILAREA experienţei pe un nou nivel de înţelegere.

Există în general două tipuri de atitudini: cele negative (din perspectiva efectului de amplificare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi cele pozitive (din perspectiva efectului de  anihilare a factorilor şi stărilor perturbatoare) şi care pot cataliza procesele psiho-mentale superioare (cum ar fi voinţa, încrederea, optimismul, iubirea, etc. ) atât de necesare, de exemplu, într-o situaţie dificilă de viaţă (boală, pierdere, moarte).

Care este însă sursa acestei puteri interioare ce ne ajută mereu să schimbăm  în bine atitudinea vom vedea în extrasul următor:  

 

Galerie

PURIFICAREA – Ep. 3: FACTORI ŞI SEMNE ALE PERTURBĂRII STĂRII NATURALE

Această galerie conține 1 fotografie.

Mă bucur să constat interesul unor persoane faţă de această temă. Desigur că acest subiect este sensibil pentru că, pe de-o parte, o bună stare de sănătate presupune menţinerea unui anumit nivel de puritate a organismului fizic, a structurii energetice … Continuă lectura

Galerie

PURIFICAREA – Episodul 2: PRINCIPII ŞI DIRECŢII ÎN PROCESUL PURIFICĂRII NATURALE

Această galerie conține 1 fotografie.

În acest episod veţi afla care sunt unele principii care stau la baza purificării naturale.Puţini sunt cei care bănuiesc şi mult mai puţini sunt cei care ştiu şi se bazează în existenţa lor pe faptul că fiinţa umană este prin … Continuă lectura

Galerie

PURIFICAREA – Episodul 1: PURIFICAREA VĂZUTĂ CA ETAPĂ EVOLUTIVĂ

Această galerie conține 1 fotografie.

Pe parcursul evoluţiei spirituale redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu multe potenţialităţi, modifică evident şi în mod binefăcător modul în care ne percepem pe noi înşine, raportul cu semenii noştrii, cu Natura, cu întregul Univers, cu Dumnezeu. Autentica cunoaştere de … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 2

Iată aici continuarea temei pe care v-am propus-o în clipul trecut cu privire la minte şi la rolul acesteia în procesul evoluţiei conştiente care să culmine cu revelarea completă de sine. Aşa cum aminteam şi cu alte ocazii, procesul cunoaşterii … Continuă lectura

Galerie

ROLUL MINŢII CONŞTIENTE ŞI SUBCONŞTIENTE ÎN PROCESUL RECUNOAŞTERII DE SINE – Ep. 1

Pe parcursul a două episoade comentez mai multe aspecte legate de modul de funcţionare al minţii. În Hridaya Yoga putem spune că există 2 faze ale procesului evolutiv din perspectiva manifestării mentale. Prima este orientată spre integrarea unor modalităţi care … Continuă lectura

CHAKRELE ILUMINATE

7 chakraMulte dintre materialele prezentate pe acest blog reprezintă expuneri extrase din seminariile tematice pe care le-am susţinut de-a lungul timpului. Vă reamintesc că ceea ce am expus a fost solicitat de către cei care au fost interesaţi de această tematică, parte dintre ei practicanţi yoga, precum şi de mulţi alţii, deschişi faţă de domeniul vindecării şi spiritualităţii.

De-a lungul practicii mele spirituale, mai ales în etapa de început, am fost foarte mult inspirat de modelul energetic de funcţionare a sistemului celor 7 chakre – numiţi şi centri de forţă şi conştiinţă. Fiecare dintre ei, funcţie de gradul lor specific de activare determină pentru fiecare om condiţiile de manifestare în ansamblul existenţei fenomenale.  Am prezentat mai multe aspecte corelate cu manifestarea specifică fiecărui centru de forţă în parte, urmărind să făuresc o viziune cu privire la modelul de funcţionare a structurii subtil-energetice a fiinţei umane. Acest model este de folos şi pentru cei care se ocupă de domeniul vindecării naturale şi de căutătorii spirituali. De-a lungul anilor am avut bucuria să regăsesc multe dintre aceste idei şi în lucrările altor cercetători sau practicanţi.

Iată aici un  film documentar realizat de Anodea Judith care este un cercetător şi practicant în domeniul vindecării energetice şi spirituale. Acest film ne poate inspira să înţelegem mai uşor realitatea specifică de manifestare a celor 7 centri de forţă şi conştiinţă.  Fiecare dintre aceşti centri energetici este văzut ca un portal prin care odată pătruns ţi se poate revela dimensiunea specifică frecvenţei vibratorii, cu reflexiile sale în plan fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Filmul poate fi văzut ca o călătorie către descoperirea a ceea ce noi suntem ca realitate esenţială: CONŞTIINŢĂ.

HRIDAYA YOGA – CALEA TREZIRII CONŞTIINŢEI DE SINE (partea 2)

Despre minte ca substrat al conştiinţei în care se reflectă lumea, despre diferitele motivaţii pe care le avem pentru a produce o transformare binefăcătoare în viaţă. Să nu uităm că responsabilitatea de a opera în plan interior recurgând la o metodă spirituală pentru a modifica în bine percepţia cu privire la noi şi la semenii noştri, ne aparţine.

DESCHIDEREA FAŢĂ DE ÎNVĂŢĂTURA MARILOR MAEŞTRI SPIRITUALI

Subliniez adeseori importanţa studiului spiritual. De ce? Pentru că de foarte multe ori acele învăţături reprezintă experienţa directă, realizată de către acele fiinţe înţelepte. Chiar şi citind despre vieţile maeştrilor spirituali ajungem de multe ori să simţim şi să recunoaştem cu bucurie, autenticitatea şi frumuseţea spirituală a acelora care deşi au trăit în simplitate şi umilinţă au fost iubiţi şi apreciaţi de cei aflaţi în căutarea adevărului.   Poate ne este greu să ne transpunem în atmosfera acelor timpuri, să înţelegem condiţiile specifice ale tradiţiilor spirituale şi să acceptăm că în timpurile de acum mai pot fi reproduse pentru a se ajunge la nivelul de realizare spirituală a acelor maeştri. Nimeni nu ne cere însă aşa ceva. Studiul spiritual devine de la un moment dat o necesitate firească pentru că ne oferă hrana sufletească şi imboldul de a începe sau continua procesul transformării spirituale.  A învăţa mai întâi, pentru ca apoi să transpui în practică este o condiţie fără de care nu se poate înainta cu succes în nici un domeniu de cunoaştere. Dar când ne aflăm în câmpul vast al vieţii spirituale este bine să ne amintim că nu suntem singuri. Pe aici au mai trecut şi alţi căutători care la rândul lor au fost ghidaţi pentru a-şi găsi propria cale. Învăţătura nu a murit, înţelepciunea îşi poartă propria ei lumină transcenzând condiţiile efemere spaţio-temporale ale unei culturi întrucât limbajul înţelepciunii este iluminat mereu de ADEVĂR şi revarsă permanent în lume IUBIREA.   

DESPRE CONŞTIINŢA SUPRAMENTALĂ

Am extras în acest clip câteva din învăţăturile acestui mare yoghin şi realizat spiritual – Sri Aurobindo, cu privire la starea supramentală. La această stare se ajunge prin trezirea deplină a centrilor energetici superiori, îndeosebi Ajna şi Sahasrara.

SAHASRARA – REVĂRSARE DE ”SUS” ŞI INTEGRARE UNITARĂ A CEEA CE ESTE ”JOS”

Mulţi dintre noi intuim că există ceva mai sus, mai înalt, mai pur din care parcă se revarsă în fiinţă lumină, graţie, frumuseţe, alinare, iubire. Sahasrara – centrul coronarian este cel a cărui trezire conduce gradat către descoperirea acestui ”cer” al conştiinţei de sine. Atunci când se produce această trezire, tot ceea ce este aici pe Pământ este reintegrat firesc într-o viziune luminoasă şi pură care transfigurează şi înnobilează totul. Caracteristica acestei treziri este conştiinţa unităţii fiinţei cu ceea ce o înconjoară.  

INSTINCTUL DE CONSERVARE ŞI ATAŞAMENTUL DE ”EU” ŞI ”AL MEU”

Deşi această temă pare că s-ar potrivi mai bine contextului psiho-mental influenţat de primul centru energetic – Muladhara – centrul ”rădăcină”, existenţa unor temeri spirituale specifice ne demonstrează pe de-o parte interacţiunea continuă a tuturor centrilor de forţă şi, pe de altă parte, cauza profundă a lor. La nivelul lui Sahasrara – centrul coronarian  – se pot exprima de asemenea multe temeri: frica de divinitate, frica de a te lăsa integrat în unitatea divină, frica de a fi separat de Dumnezeu, frica de a te expansiona la adevăratul tău potenţial, frica de a nu înnebuni, frica de fericire, frica de stările transcedentale, frica de a experimenta planurile superioare de conştiinţă în afara minţii raţionale, (de exemplu stările meditative profunde de vid mental), frici legate de abandonul spiritual, de pierderea identităţii şi pierderea conexiunilor cu viaţa şi cu oamenii din jurul nostru.

Şi în cazul acestor frici şi angoase descoperim că la baza lor se află ”fixaţia” pe ”eu” şi ”al meu”. Acelaşi instinct de supravieţuire şi acelaşi ataşament sunt cauzele care perpetuează temerile şi fricile de la primul până la ultimul centru energetic.

De aici rezultă în mod evident şi unele reacţii specifice: criza spirituală, sentimentul ratării şi pierderii rostului, creşterea egoismului ca expresie a stării de separare, uitarea de sine şi uitarea de Dumnezeu, amplificarea materialismului, tendinţa de a te pierde sau a te ascunde prin amalgamarea în marea masă, religiozitate forțată.

 

SAHASRARA – PLANUL COMUNIUNII CONŞTINŢEI INDIVIDUALE CU CEL AL CONŞTIINŢEI DIVINE

Încep să descriu unele aspecte specifice ce caracterizează structura energetică foarte complexă a celui de al şaptelea centru. Doar de aici putem intui unitatea ”prea înaltului” fiinţei noastre cu ceea ce a fost descris ca fiind Conştiinţa Supremă, Conştiinţa Divină, Conştiinţa Cosmică, Absolutul Divin, etc.

CĂUTAŢI ARHETIPUL ŞI UNITATEA, SIMILITUDINILE ŞI NU DIFERENŢELE

Spuneam mai demult că centrul mental de comandă şi control Ajna Chakra oferă, atunci când este trezit şi dinamizat armonios, accesul la o viziune unificatoare asupra lumii, care va fi cu atât mai profund afirmată pe măsură ce este trezit şi cel de-al şaptelea centru – Sahasrara – numit şi ”Lotusul cu o mie de petale”. 

Ultimii doi centri produc translaţia conştiinţei pe nivelul integrării contrariilor şi unificării lor într-o viziune pură, luminoasă, generatoare de fericire. Este confirmarea accesului la o înţelegere dublată de realizarea faptului că totul în fiinţă şi totul în afara fiinţei se află într-o continuă unitate.  Această perspectivă a recunoaşterii UNITĂŢII TOTULUI se produce ca urmare a trezirii mentalului iluminat

În metafora frecvent folosită a ascensiunii spirituale, perspectiva panoramică şi viziunea globală oferită de ultimii doi centri de forţă este asemănătoare cu a aceluia care a urcat pe un ”pisc” de unde se bucură privind acea desfăşurare vastă a unui nou orizont.   Ajuns pe  ”vârf”, întreaga experienţă a ascensiunii devine cu adevărat revelatoare. Este ca o pătrundere într-o altă lume căreia acum îi descifrezi spontan sensul. Tot ceea ce ai trăit până acum este reintegrat firesc în noua desfăşurare existenţială. 

În clipul prezent am urmărit să comentez câteva aspecte dintr-un dialog cu privire la necesitatea de a urmări să observăm în viaţă, liniile de forţă, similitudinile care ne vor conduce gradat către recunoaşterea arhetipului. Nu lăsaţi mereu mintea să catalogheze pripit lucrurile, comparând superficial diferitele experienţe sau realităţi pe care le percepeţi. Nu emiteţi judecăţi definitive, ci rămâneţi mereu deschişi spre a surprinde noi faţete şi dimensiuni ale universului interior sau exterior.  

P.S. Clipul este prezentat pentru că am constatat de multe ori, chiar şi în cazul unor căutători spirituali plini de fervoare, tendinţa de închistare  şi structurare a unei viziuni dogmatice în ceea ce priveşte diferitele căi spirituale sau religioase, idei sau tradiţii culturale.  Era ca şi cum numai ceea ce ei practicau sau studiau reprezenta ”adevărata cale”, ceilalţi fiind priviţi, în cel mai bun caz, cu o anumită condescendenţă.

TEHNCI DE TRANSFORMARE: ARTA VIZUALIZĂRII CREATOARE

Tehnica expusă aici vine să ofere (în completarea metodelor ce urmăresc dinamizarea pozitivă a subconştientului expuse în clipul anterior), liniile de forţă ale unui mecanism foarte eficient pentru obţinerea succesului. Metoda este folosită frecvent şi în domeniile dezvoltării personale, dar felul în care este integrată din punct de vedere spiritual implică o abordare matură şi foarte responsabilă. Ea poate conduce la succes pentru mulţi dintre cei care o vor aplica respectând recomandările oferite. Trebuie înţeles mecanismul principial care stă la baza acestei metode şi apoi pusă în aplicare cu încredere şi perseverenţă.

TEHNICI DE TRANSFORMARE: PUTEREA SUBCONŞTIENTULUI ŞI A IMAGINAŢIEI CREATOARE

Urmărind să răspundem la întrebarea nu foarte simplă ce se poate ”face ” pentru armonizarea minţii, ajungem de multe ori într-un impas.

De ce? Pentru că de foarte multe ori între mintea conştientă şi mintea subconştientă se poate naşte un conflict.

Un exemplu vă poate ajuta să înţelegeţi mult mai bine. Suntem conştienţi că am greşit în dietă şi în stilul de viaţă de până acum. Dovada poate fi chiar o afecţiune de care suferim acum în prezent. Cu toate acestea, urmărind să schimbăm vechile obiceiuri alimentare, tabieturile şi obişnuinţele comune, constatăm că este încă dificil, pentru că multe dintre acestea ajung încă să se manifeste spontan, trecând de filtrul minţii conştiente. Cum este posibil? Vechile obiceiuri, dorinţe şi tendinţe latente sunt impregnate în plan subconştient. Este ca şi cum ele  au structurat şi au fortificat în timp mecanisme de percepţie şi reacţie (gândire, vorbire şi acţiune) reflexă. Acestea sunt în general destul de greu de dislocat şi fără o metodă concretă şi puternică de restructurare a planului subconştient, de multe ori vom continua să ne manifestăm condiţionaţi de limitările şi condiţionările sale.

Aici vă prezint o metodă foarte eficientă de reprogramare a minţii recurgând la puterea extraordinară a sugestiei creatoare care permite dinamizarea adecvată a propriului subconştient folosind totodată imaginaţia.

ATITUDINI PENTRU ARMONIZAREA MINŢII ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI

Aici sunt prezentate nişte recomandări privind atitudinile pe care le putem avea în diferite circumstanţe ale vieţii. Aceste atitudini pozitive sunt ”văzute” în opoziţie cu altele pentru ne fi mai clare şi pentru a ajunge să fim motivaţi să ni le asumăm pe termen lung. În ultimă instanţă este vorba despre asumarea conştientă a acestora, ele ajungând să determine acea transformare binefăcătoare în plan existenţial. Se poate structura astfel o percepţie şi o integrare a minţii conştiente permanent orientate spre a surprinde ceea ce este necesar fiinţei în ansamblul unităţii sale.

AJNA CHAKRA – ADEVĂRUL SACRU

Să reluăm principalele aspecte spirituale cu privire la manifestarea specifică a unei fiinţe care şi-a trezit şi dinamizat armonios centrul mental de comandă şi control – Ajna Chakra. Ce adevăr descoperim ca urmare a acestei ”treziri” ?

DIALOG SPIRITUAL – TEMA: IUBIRE + CONŞTIENŢĂ = COMUNIUNE

Vă propun un mic intermezzo în seria clipurilor despre al şaselea centru energetic Ajna Chakra, pentru a medita la o temă universală care revine mereu şi mereu în atenţie fiind totodată şi lecţia noastră fundamentală de viaţă: IUBIREA.

Îmi păstrez obiceiul de a urmări ca prin dialog spiritual să creez cadrul necesar pentru ca cei prezenţi la cursuri sau conferinţe să exprime cât mai sincer căutările şi înţelegerile cu privire la ”temele majore”. Iată aici un astfel de dialog.

Am urmărit să evidenţiez că iubirea, în procesul trezirii unei reale conştiinţe de sine,  este consecinţa firească şi modul natural de manifestare în mijlocul semenilor noştri.

AJNA CHAKRA – CENTRUL MENTAL DE COMANDĂ ŞI CONTROL

Înainte de a trece la noua serie de expuneri cu privire la cel de-al şaselea centru energetic al fiinţei – AJNA CHAKRA, vă reamintesc că în perioada 25-27 mai se desfăşoară în cadrul Centrului nostru de Yoga – KAMALA – Seminarul consacrat studierii teoretice şi practice a modalităţilor de trezire şi dinamizare a celui de-al şaptelea centru energetic – centrul coronarian – SAHASRARA, cunoscut şi sub numele de Lotusul cu 1000 de petale – polul spiritual al fiinţei. Vedeţi aici INVITAŢIA.

În ceea ce priveşte noua  serie de expuneri care au ca subiect prezentarea centrului energetic care controlează planul mental – Ajna Chakra – supranumit şi ”al treilea ochi” sau ”ochiul clarviziunii spirituale”, sper să înţelegeţi dintr-o perspectivă mai profundă rolul şi importanţa acestuia în ansamblul general al manifestării umane din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual.

TRANSPUNEŢI-VĂ CU CREDINŢĂ ÎN IPOSTAZE BINEFĂCĂTOARE ŞI ELEVATE

Natura umană este infinit de complexă în ceea ce priveşte modul în care este structurat corpul fizic precum şi celelalte ”învelişuri” mai subtile: structura energetică, psihică şi mentală.  Cu toate acestea, fiecare om exprimă o gamă foarte redusă de posibilităţi şi resurse pe aceste planuri. Mulţi oameni se ”rigidizează” într-un sistem de valori şi convingeri, dogme şi prejudecăţi care, deşi de multe ori se dovedesc a fi eronate sau anacronice, continuă să-i ”lege”.  Ele determină confruntarea cu aceleaşi ”lecţii” de viaţă, unele dureroase, al căror mesaj real este de a impulsiona spre  transformare. Această rigidizare este un efect al unui proces mult mai grav care se poate produce în timp, pentru mulţi oameni. Este vorba de împietrirea sufletescă. Lipsa de efervescenţă şi avânt pe fondul unei stări de închidere şi blazare în rutina cotidiană crează gratiile colivieii. Şi sufletul – pasărea măiastră – este condamnat la uitare; sortit la amuţire şi oftat. Uitarea cerului ce-şi cântă tăriile, a luminii solare, a vântului-spaţiu, a cântului-dor, a iubirii care exaltă zborul spre infinit. Să nu uităm că a cânta şi a zbura, a dansa şi a iubi, a căuta veşnicia cu speranţă şi credinţă reînnoită a fost şi continuă să fie numai responsabilitatea noastră.    

PREZENTUL – PUNTEA CATRE ETERNITATE

Ne amintim momente în care am trait un deosebit sentiment de libertate, declansat fie de o priveliste extraordinar de frumoasa, de o întalnire emotionanta, de nasterea unui copil sau de un gest de tandrete. În acele clipe ne simtim “scosi” din noi însine si vedem lucrurile fara prejudecatile si dogmele care ne blocheaza cel mai adesea mintea. Atunci, “ferestrele perceptiei sunt curate si vedem lucrurile asa cum sunt – adica infinite”, afirma vizionarul poet William Blake. Ne simtim mult mai treji, traind mult mai mult în prezent, nemaifiind pierduti în ganduri si preocupari inutile. Apare sentimentul de veneratie si minunare si simtim o legatura profunda cu noi însine, cu ceilalti, cu Natura, si chiar cu întreaga creatie. Simtim în acele momente ce înseamna sa fim cu adevarat vii.

Aceste momente de libertate sunt atat de diferite de starea noastra obisnuita de veghe, încat pare ca exista un prag, o delimitare mentala. De o parte a acestui prag suntem prinsi de propria minte: de gandurile, nelinistile, judecatile si fricile noastre. Putem recunoaste uneori ca aceste stari nu ne sunt absolut deloc necesare si ca ele ne îndeparteaza de trairea în clipa prezenta, dar asemenea întelegeri sunt prea rare pentru a ne putea elibera mintea din capcana propriilor conditionari. Atat de profunde sunt atasamentele noastre fata de ceea ce credem ca ar trebui sa fim sau sa facem, încat ni se pare ca nu exista nimic altceva decat aceasta realitate. În majoritatea timpului, uitam complet ca exista si un alt mod, superior, de a trai.

Dar atunci cand, dintr-un motiv sau altul, ne gasim de cealalta parte a pragului, totul ne apare a fi extrem de simplu. Ne este clar atunci ca nu trebuie sa facem nici un efort special pentru a fi plini de fericire si de pace. Stim atunci cu adevarat ca, în esenta fiintei noastre, am fost si suntem întotdeauna fericiti. Stim ca nimic nu poate alunga acea pace din sufletul nostru pentru ca ea este o calitate intrinseca a vietii, si nu o stare care poate fi creata sau distrusa.

În aceasta stare speciala de constiinta, întelegem adevaratul sens al detasarii. Aceasta nu este, asa cum se considera deseori în mod gresit, o îndepartare de viata, o lipsa de preocupare, o lipsa de responsabilitate sau o lipsa de simtire. Pur si simplu nu mai suntem atasati de lucruri sau de evenimente care au o anumita desfasurare, si trecem dincolo de convingerea ca starea noastra de fericire este influentata de conditiile exterioare determinate de ele. Mahatma Gandhi spunea foarte clar: “Detasarea nu înseamna apatie sau indiferenta. Este o conditie preliminara pentru o actiune eficienta. Deseori, ceea ce noi credem ca este bine pentru ceilalti este influentat de atasamentul nostru fata de propriile opinii: vrem ca ceilalti sa fie fericiti în modul în care noi credem ca ei ar trebui sa fie fericiti. Numai atunci cand nu dorim nimic pentru noi însine vom fi capabili sa observam clar necesitatile celorlalti si sa întelegem cum sa îi ajutam.”

O tainica Realitate

Textele spirituale autentice afirma acelasi lucru. De exemplu, în Bhagavad Gita (tratat spiritual indian fundamental) se afirma ca suferintele si ratacirile noastre apar datorita conflictelor determinate de atasamentul fata de fructele actiunilor noastre. Intentiile noastre sunt impregnate de dorinte interioare neîmplinite, care ne conduc la implicarea personala pentru a determina o anumita desfasurare a evenimentelor. Pe de alta parte, înteleptul este liber de asemenea preocupari. El nu se plange de greutatile vietii si nici nu se bucura de fericiri efemere, ci îsi pastreaza un echilibru interior fata de pierderile sau castigurile lumesti.

Toate marile traditii spirituale ale acestei planete urmaresc sa ne arate aceasta tainica Realitate. Ele o pot descrie în termeni diferiti, o pot prezenta în diferite doctrine, pot folosi diferite metafore si se pot apropia de ea prin practici diferite, dar toate au acelasi scop: de a ne trece dincolo de dorintele egoiste, de a ne elibera de atasamentele fata de conditionarile materiale si de prejudecatile noastre despre cum ar trebui sa fie sau sa nu fie lucrurile. Scopul lor este acela de a ne ridica deasupra suferintei, de a ne deschide mintea si sufletul fata de o întelepciune superioara si de a ne reuni cu esenta Vietii. Aceste învataturi nu depind de epoca sau de cultura, desi acestea le pot influenta forma si expresia, ci sunt determinate de natura esentiala a fiintei noastre, care este aceeasi acum, ca si în urma cu mii de ani.

Înapoi în prezent

Exista si un alt punct de vedere din care poate fi considerata aceasta întelepciune eterna, si anume transcenderea timpului. Aceasta ne elibereaza de constrangerile trecutului si ale viitorului, si ne aduce înapoi în pacea momentului prezent. Misticul crestin din secolul al XIII-lea, Meister Eckart descrie cum în aceste momente de profunda liniste interioara “exista numai momentul prezent… un Acum etern si fara sfarsit… nu mai exista nici ieri, nici maine, ci numai Acum, asa cum a fost si în urma cu o mie de ani, asa cum  va fi peste o mie de ani…”

Sase sute de ani mai tarziu, Richard Jefferies scria: “Acum este eternitatea, ma aflu în centrul ei. Este în jurul meu la rasaritul soarelui, eu sunt în ea la fel ca fluturele care zboara în aerul plin de lumina. Nimic nu se va mai petrece, totul este acum. Acum este eternitatea; acum este viata nemuritoare.”

Într-un anume sens, cu totii suntem în prezent. Trecutul ni-l cunoastem din amintiri, dar aceste amintiri sunt traite în prezent, asa cum si viitorul ni-l imaginam în prezent. Orice am face sau am gandi se petrece acum. Chiar si atunci cand suntem total absorbiti în ganduri despre trecut sau viitor, gandurile apar tot “acum”. Atunci cand spunem ca nu suntem în prezent, de fapt obiectul atentiei noastre nu este în momentul prezent. Privim înapoi spre trecut sau înainte în viitor. A ne întoarce în momentul prezent înseamna a ne întoarce atentia catre ceea ce se petrece aici si acum. O minte care este atenta la momentul prezent este o minte libera de monologul interior despre ce s-a petrecut sau nu, sau despre ce ar putea sau nu sa se petreaca.

O minte care traieste în momentul prezent este libera sa experimenteze “ce este”.  Aceasta nu înseamna sa nu ne mai amintim nimic din trecut sau sa nu ne preocupe viitorul. Înseamna ca putem învata din trecut, si ca exista nenumarate cai de a ne influenta viitorul si de a ne îmbunatati atat propria viata, cat si pe a celorlalti. Diferenta este aceea ca, dupa ce este trezita din starea de adormire, mintea nu mai este pierduta în analize inutile despre lucrurile care s-au petrecut si nici nu mai este prinsa de nelinistile fata de viitor. În loc de acestea, ne putem focaliza mult mai bine asupra actiunii din acest moment.

O minte libera de preocupari si de griji este o minte plina de pace. Aici, în momentul prezent, noi putem gasi ceea ce am cautat de-a lungul timpului. Nu este “undeva afara”, în anumite circumstante, ci chiar aici, în noi însine, în inima fiintei noastre. Tot ceea ce e necesar este sa îndepartam sabloanele mintii si sa întelegem ca fericirea profunda si pacea interioara sunt, asa cum au fost dintotdeauna si întotdeauna vor fi, chiar aici si acum.

Marturii 

Margaret Isherwood îsi aminteste de o experienta traita la varsta de 9 ani: “Atunci s-a petrecut acel fenomen (Miracolul) care, asa cum oricine stie, nu poate fi descris în cuvinte. Afirmatia biblica “Atunci am vazut cerurile deschizandu-se” poate descrie foarte bine ce am simtit atunci. Îmi amintesc ca îmi spuneam în gand, plina de veneratie si extaz: acum stiu, stiu cum este paradisul, acum stiu!”

Poetul indian Rabindranath Tagore privea rasaritul soarelui pe o strada din Calcutta cand “Brusc, într-o clipa, un val parea ca s-a ridicat de pe ochii mei… Norul dens de mahnire care îmi coplesea inima a fost strapuns din nou si din nou de Lumina Lumii. Nu exista nici un lucru si nici o fiinta pe care sa nu o iubesc în acel moment.” Iar Warner Allen, în cartea sa “Clipa în afara timpului”, descrie un moment de iluminare care a aparut în timpul auditiei Simfoniei a 7-a a lui Beethoven. Ca si altii, nici el nu a gasit cuvintele potrivite pentru a descrie acea experienta: “ Pot sa redau o descriere palida a acelei stari exceptionale doar printr-un amestec de afirmatii incoerente: mi s-a petrecut ceva – sunt coplesit – Acesta este oare Dumnezeu? – dar este prea simplu – am stiut dintotdeauna! – este ca si cum mi-as aminti un vechi secret uitat de mult – ma simt ca si cum am ajuns acasa – nu mai sunt “eu”, nu mai sunt “eu care gandesc” – nu exista moarte – aceasta pace transcende orice întelegere.”

Nenumarate exemple de asemenea momente exceptionale pot fi întalnite în poezii, autobiografii si lucrari spirituale din întreaga lume. Astfel, istoricul Kenneth Clark povesteste: “S-a petrecut în biserica din San Lorenzo, dar nu parea sa aiba vreo legatura cu frumusetea si armonia arhitecturii acesteia. Pot doar sa spun ca, timp de cateva minute, întreaga mea fiinta a fost inundata de un fel de fericire paradisiaca, cu mult mai intensa decat orice alta stare de fericire pe care o cunoscusem pana în acel moment… pot spune doar ca atunci am simtit “mana lui Dumnezeu”. Sunt absolut sigur de ea si, desi amintirea acelui moment s-a mai estompat, m-a ajutat sa înteleg fericirea sfintilor.”

 

TRĂIREA EMOTIONALĂ NE ÎNALŢĂ SAU NE COBOARĂ SUFLETELE

Există o continuă vibraţie a sufletului uman. Adeseori imperceptibilă, ea traduce precis coloratura emoţională ”filtrată” de activitatea energetică a centrilor subtili de forţă. Unele dintre aceste emoţii au mai mult de-a face cu determinismul specific primilor 3 centrii energetici, care, dacă exprimă un dinamism perturbator, generează gama emoţiilor inferioare cum ar fi supărarea, furia, mânia, etc. Altele sunt arondate spectrului de manifestare a centrilor superiori: afectivitatea, bunăvoinţa, încrederea, compasiunea, optimismul, entuziasmul, etc. Ceea ce este important de subliniat este că cele două categorii de trăiri emoţionale nu pot fi traite simultan ci numai în mod secvenţial. Şi, de aici, putem începe să acţionăm:

1. Evităm pe cât posibil (cel puţin atât timp cât nu avem suficient control emoţional) conjuncturile nefavorabile.

2. Dacă am ajuns să trăim stări caracterizate de emoţii negative, urmărim să facem în aşa fel încât ele să nu mai persiste. Cu cât le vom lăsa mai mult să se exprime în interiorul fiinţei ele vor determina mai multe şi mai grave fenomene perturbatoare. Înţelegând aceasta vom urmări să tăiem sursa gândirii noastre emoţionale, cu alte cuvinte, trebuie să ne ”desprindem” mental, să ne detaşăm  (cel puţin o perioadă) de timp de problematica emoţională respectivă 

3. Pentru aceasta declanşăm în fiinţa noastră un alt proces care să determine apariţia unor stări emoţionale superioare. Să ne amintim că, în general 2 EMOŢII PUTERNIC OPUSE NU POT COEXISTA. Ori o trăim pe aceea pozitivă, ori pe aceea negativă. Cu cât vom genera mai rapid procesul amorsării emoţiilor pozitive cu atât vom ”ieşi” mai repede din acea suferinţă emoţională. Este adevărat că schimbarea registrului emoţional se poate face mai greu la început, dar vom învăţa să o facem din ce în ce mai uşor. Există mai multe posibilităţi de a face aceasta. Dar ceea ce va conta este să o alegem pe aceea care ne ajută cel mai rapid şi eficient. Dacă ne place natura, ne putem regăsi pacea în mijlocul frumuseţilor ei. Dacă ne place muzica ne putem lăsa absorbiţi de sunetele ei melodioase. Dacă suntem mai sportivi, putem, o perioadă de timp, să practicăm mai intens sportul favorit. Şi nu în ultimul rând, putem să medităm, să practicăm yoga, să ne rugăm, să ne vizităm prietenii, să mergem la muzee,  să ne relaxăm pentru restructurarea noastră sufletească, care, uneori, cere timp.

 Toate aceste lucruri pot fi realizate şi ne pot ajuta cu o singură condiţie: SĂ NU UITĂM CĂ DE NOI DEPINDE (şi aşa a fost întotdeauna) FELUL ÎN CARE PERCEPEM ŞI VIBRĂM LA IMPACTUL LUMII EXTERIOARE ASUPRA SUFLETULUI NOSTRU. DE NOI DEPINDE REACTIVITATEA EMOŢIONALĂ ŞI FELUL ÎN CARE VOM URMĂRI SĂ FACEM FAŢĂ CONJUNCTURII EMOŢIONALE. DE NOI DEPINDE SĂ ACŢIONĂM CONSTANT PENTRU A NE PURIFICA STRUCTURA PSIHO-MENTALĂ PÂNĂ LA A AJUNGE SĂ NU MAI ”VIBRĂM” EMOŢIONAL ÎN MOD INFERIOR.

SUFLETUL TREZIT POATE RECUNOAŞTE ŞI TRĂI MESAJUL SPIRITUAL

Orice mesaj sau învăţătură spirituală este asimilată numai în măsura în care sufletul individual este sensibil şi înalt receptiv la adevărul acesteia.  Învăţătura este preluată mereu la ”cald”,  prin a ”o lua personal”. Nu este asimilată şi tradusă în trăire generatoare de efervescenţă şi emulaţie atunci când este percepută la modul general, parcă mereu pentru alţii. Învăţătura ne interesează pentru că începem să o ”simţim” că este pentru noi; orice mesaj al ”salvării” este pentru fiecare în parte. Suntem responsabili pentru zborul nostru, pentru călătoria vieţii noastre, pentru căutarea împlinirii propriului vis.

.

TE POTI CONCENTRA, DAR O VEI FACE?

Toti au posibilitatea de a se concentra, dar tu o vei face? Poti, insa daca o vei face sau nu depinde de tine. Una e sa fii capabil sa faci ceva si alta e sa si faci. Exista mult mai multa capacitate şi resurse care nu sunt folosite decat cele care sunt folosite acum. E valabil şi pentru tine, acum. De ce multi oameni capabili nu fac ceva cu viata lor pentru a si-o transforma in bine? Sunt relativ putini oameni de succes, dar multi ambitiosi. De ce nu se „descurca” mai multi? Cazurile pot fi diferite, insa greseala de obicei le apartine. Au avut ocazii, poate mai bune decat altii care insa s-au „descurcat” bine. Ce inseamna a te ”descurca” in viata? Inseamna in primul rand a nu te mai incurca pentru a fi nevoit sa pierzi timp si resurse ca sa te ”descurci”. Da, exact. Multi oameni prin modul lor predominant de a gandi si de a actiona mai mult se „incurca” si apoi incearca adeseori disperati sa se „descurce”, dar evident ca se impleticesc in propriile „legaturi” pe care si le-au creat: obiceiuri si obisnuinte proaste, gandire negativa, pasivitate, lene, frica, etc., etc. Altii, au ajuns deja sa faca pasii corecti in viata pentru a nu se ”incurca”. 

 

Ce ti-ar placea sa faci si nu faci? Daca tu crezi ca ar trebui sa „mearga” mai bine, de ce nu iti merge? Analizeaza-te cu atentie. Afla-ti defectele. Cateodata doar un simplu fleac il impiedica pe cineva sa se dezvolte si sa aiba succes. Descopera de ce nu iti merge bine – cauza esecului tau. Ai asteptat ca cineva sa te indrume sau sa-ti faca loc? Daca da, concentreaza-te pe o noua directie de gandire. Trebuie sa fii odata si odata sincer cu tine. Nu are rost sa te mai amagesti.

 

Sunt 2 resurse absolut necesare pentru succes – energia si vointa de a reusi. Nimic nu poate inlocui nici una dintre acestea. Poate multi dintre noi nu vom avea un drum usor de urmat. Loviturile puternice ale vietii ne dezvolta curajul si rezistenta morala. Persoanele care traiesc intr-un mod indolent si neglijent nu pun lucrurile cap la cap şi din aceasta cauza nu stiu de unde sa o apuce pentru a se transforma. Nu au infruntat niciodata situatiile si de aceea nu stiu cum sa le faca fata. 

Trebuie sa ne construim conditii favorabile si nu sa asteptam sa se formeze singure. Astazi, nu omul care spune „nu se poate”, ci omul care merge inainte in ciuda sfaturilor contrare si demonstreaza ca „se poate” e cel care „ajunge undeva”. „Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista” e un proverb adevarat. Urcam drumul spre succes depasind obstacole. Obstacolele nu sunt decat impulsurile menite sa-l faca pe un om adevarat sa caute si sa gaseasca mijloacele de atingere a scopului sau. Acest om va spune: „Pot si voi face”. O astfel de atitudine ajuta sa te autodepasesti. Cand vede infirmi, surzi si muti, orbi si pe cei cu alte handicapuri realizand ceva in lume, omul sanatos si capabil din punct de vedere fizic ar trebui sa fie deschis şi să aprecieze reusita lor, pentru a invata chiar si de la acestia lectia ”suscesului”.

 

Nu exista nimic care sa poata rezista fortei perseverentei si credintei in reusita. Drumul din fata noastra nu e usor, insa toate momentele grele pot fi depasite daca te gandesti ca se poate si daca te concentrezi asupra modului de a face acest lucru. Dar daca te gandesti ca obstacolele sunt insurmontabile, bineinteles ca nu vei incerca si, chiar daca o vei face, va fi fara prea multa tragere de inima. Astfel, ai o atitudine care nu numai ca nu te ajuta cu nimic, dar in timp te slabeste in interior.

 

Multi oameni nu vor incepe un plan daca nu se simt siguri ca vor avea succes cu el. Ce greseala! Aceasta atitudine ar putea fi justificata daca am fi siguri de ce putem si ce nu putem facem. Dar cine stie? Ar putea exista o piedica sau o situatie riscanta, dar constatam ca nu a aparut; altadata credem ca drumul ne este netezit si ne confruntam cu un mare obstacol. Problema cu majoritatea oamenilor este ca imediat ce-si vad drumul blocat isi pierd curajul. Uita ca de obicei exista o cale si o solutie pe langa acea dificultate. Depinde de tine s-o gasesti. Daca abordezi ceva cu efort mic atunci cand situatiile necesita un efort sporit bineinteles ca nu vei castiga. Abordeaza totul cu un sentiment ca iti vei folosi intreaga putere interioara pentru a reusi. Acesta e tipul de efort concentrat care te face sa reusesti.

 

Cei mai multi oameni sunt obositi inainte sa inceapa. Se gandesc ca vor intalni obstacole si se focalizeaza asupra lor ca si cum le cauta pe acestea, in loc de a cauta mijloacele de a le depasi. Rezultatul e ca-si maresc obstacolele in loc sa le micsoreze. Ai inceput vreodata ceva ce credeai ca va fi dificil, dar dupa aceea ti s-a parut usor? Asa se intampla de foarte multe ori. Lucrurile care inainte par dificile se dovedesc usor de invins odata intalnite. Asadar, porneste in calatorie cu ideea ca drumul iti va fi liber si ca daca nu, il vei degaja. Toti oamenii care au realizat ceva si-au curatat drumul si poate n-au avut sprijinul pe care tu il vei avea azi.

Ideea fundamentala a succesului este sa faci ceea ce te-ai decis. Sa nu te abati de la calea ta, ci hotaraste-te ca vei realiza ce ai pornit sa faci. Sa nu te sperii de cateva esecuri, caci ele nu il pot opri pe omul care este hotarat – omul care stie in sufletul lui ca succesul se obtine doar prin hotarare ferma, prin efort concentrat si sincer realizat cu multa credinta.

„Cel care are vointa ferma”, spune Goethe, „isi modeleaza lumea dupa el.”

„Oamenilor nu le lipseste forta”, spune Victor Hugo, „le lipseste Vointa.”

Nu atat talentul e cel care obtine victoriile, cat activitatea si hotararea puternica. Nu exista nereusita pentru omul care-si da toata silinta. Indiferent la ce lucrezi in momentul de fata, nu lasa ca acest lucru sa te faca sa-ti pierzi curajul. Soarta se schimba mereu si maine sau in alta zi se va intoarce in favoarea ta, daca esti un om muncitor, harnic si ambitios. Nimic nu te dezvolta si nu iti creste curajul precum incercarile care apar in timpul vietii. Daca nu ar fi acestea, cat de monotona ar deveni in cele din urma viata!

Asadar, omului care vrea sa progreseze ii spun: „Nu privi pozitia ta actuala ca pe una permanenta, chiar si daca ai atins succesul. Fii cu bagare de seama si adauga caracterului tau acele calitati care te vor ajuta sa te ridici si mai sus cand apare ocazia. Fii mereu atent si pe faza sa recunosti oportunitatile. Tine minte, atragem acele lucruri pe care ni le punem in minte. Daca noi cautam oportunitati, le gasim.”

 

Daca esti omul care si-a atras anumite oportunitati, cineva, de exemplu, te-ar putea cauta sa ocupi o functie de raspundere. Asadar, cand te gaseste, nu-ti lasa atentia sa rataceasca. Fii pe faza. Demonstreaza chiar acum ca poti sa-ti concentrezi puterile, ca ai caracterul unui om adevarat. Nu arata nici o urma de frica, nesiguranta sau indoiala. Asuma-ti responsabilitatile. Omul care e sigur pe el e sortit sa ajunga in varf. Nici o circumstanta nu-l poate impiedica.

Extras din cartea aparuta la editura Kamala, „Concentrarea – Secretul realizarii perfecte” .

Si asa stau lucrurile cu orice alta ocazie. Daca acum s-au creat conditiile favorabile unei practici spirituale, concentreaza-te si fii cat mai constient, activ si prezent in acest proces al redescoperirii de Sine.

 

DARURILE SUFLETULUI TREZIT

Aici, amintesc  calitatile sufletesti care se trezesc pe masura activarii si dinamizarii armonioase a lui Anahata Chakra – centrul afectiv al fiintei.

Asa cum subliniam in clipurile anterioare, deplina activare a acestui centru conduce la trezirea sufletului si atunci minunate virtuti se exprima intr-un mod neconditionat

CUNOASTEREA SUBIECTIVA SI CUNOASTEREA OBIECTIVA

”Viaţa este limitată, dar cunoaşterea nu are nici o limită. Să foloseşti ceea ce este limitat pentru a descoperi ceea ce este nelimitat este absurd şi inutil. Dacă, ştiind aceasta, vom continua totuşi să acţionăm în funcţie de cunoaştere, nu vom putea evita pericolele”. Chuang-Tzu

În mod convenţional, cunoaşterea este considerată de două feluri: subiectivă şi obiectivă, cunoaşterea lui „ce” şi „cum”, sau a lui „a avea” şi „a fi”. Tipul „ce” se referă la cunoaşterea obiectivă, pe care o poţi dobândi şi avea. În această categorie intră cunoaşterea analitică a ştiinţei, cunoaşterea faptelor ce pot fi calculate, măsurate şi testate. Din păcate, este aproape singurul mod de cunoaştere predat în şcoli.

În mod tradiţional, acest mod de cunoaştere foloseşte o metodă reducţionistă, care divide realitatea în părţi distincte, pe care le examinează apoi individual, separat de restul creaţiei. Este un proces care merge din ce în ce mai profund, analizând părţi din ce în ce mai mici, prin izolarea lor de întreg. Asigură o cunoaştere detaliată a părţii astfel izolate, dar îi este greu să facă legătura între aceasta şi mediul din care face parte. Este totuşi o manieră de cunoaştere eficientă şi puternică, ce a permis dezvoltarea şi progresul medicinii şi tehnologiei occidentale, inclusiv a controlului extensiv asupra mediului natural.

Cealaltă formă de cunoaştere este de tip „cum”. Este cunoaşterea experienţei, a fiinţei, a corpului, minţii şi sufletului, pe care nu o poţi descoperi decât în şi prin tine însuţi. Şcolile moderne nu operează decât extrem de rar cu acest tip de cunoaştere, inhibându-i chiar pe copii să înveţe metode prin care să descopere singuri realitatea. Să nu uităm că o cunoaştere reală înseamnă o mare putere individuală, lucru care – în mod evident – nu este dorit la nivelele de decizie ale lumii moderne.

Iată un exemplu de cunoaştere subiectivă, de tip „cum”, preluat din opera lui Chuang Tzu. Un rotar îşi explică astfel meşteşugul:

„Eu confecţionez roţi. Dacă nu mă grăbesc prea tare, munca devine de-a dreptul plăcută, dar nu avansez prea rapid. Dacă fac un efort mai consistent, voi obţine mai rapid rezultatul dorit, dar încheieturile mele nu se vor simţi deloc bine. Pe scurt, nu este bine să lucrez nici prea rapid, nici prea lent. Mâinile mele ştiu cum să procedeze, acţionând în armonie cu inima, şi astfel, roţile mele ies perfect.

Nu pot să vă descriu însă acest proces în cuvinte. Există un anumit secret al meseriei, pe care nu-l pot preda nici măcar fiului meu, şi pe care acesta nu-l poate învăţa de la mine. Aşa se explică de ce continui să fabric roţi, deşi am atins vârsta de 70 de ani”.

Există într-adevăr un asemenea „secret” al vieţii, al artei de a trăi, pe care taoiştii, şi nu numai ei, şi-au propus să-l descopere şi să-l utilizeze. El nu poate fi revelat însă decât printr-o călătorie lăuntrică profundă, pentru a descoperi în interior cunoaşterea intuitivă şi subconştientă a modului în care operează trupul şi mintea noastră. Făcând această călătorie, adepţii căilor spirituale au descoperit că trupul şi mintea lor corespund într-o manieră miraculoasă şi organică cu restul creaţiei. Ei şi-au dat seama că întreaga viaţă, nu doar cea umană, se află într-o uniune profundă cu restul universului. Au înţeles că nu există nici o diferenţă între felul în care acţionează organismul lor pentru a-şi menţine viaţa şi maniera în care operează universul pentru a susţine întreaga existenţă. Această realizare este holistică, profundă, subtilă şi misterioasă, un amestec de cunoaştere obiectivă şi subiectivă, care se armonizează şi devine revelatoare a Unicului şi simultan a Totului. Este descoperirea adevărului sacru că ”Toate sunt Una”.

Cultura noastră nu agreează genul acesta de experienţă subiectivă profundă, deşi aceasta este unica sursă a senzaţiilor artistice, religioase şi mistice. Oamenii se tem să îşi exploreze viaţa interioară, căci nu ştiu ce pot descoperi acolo: teamă şi insecuritate, sentimente reprimate de sexualitate şi mânie. Este o zonă întunecată, inconştientă, latura ascunsă, dar extrem de puternică, a minţii noastre, dar este totodată şi sursa creativităţii noastre.

De multe ori, oamenii de ştiinţă şi toţi cei care preferă cunoaşterea obiectivă uită că această sursă nu se referă numai la creativitatea artistică şi mistică, ci şi la propria lor creativitate ştiinţifică, lucru dovedit de viaţa multora dintre marii savanţi. De pildă, cele mai importante descoperiri ale lui Albert Einstein au fost făcute mai întâi la nivel mental, printr-un proces subiectiv de reflexie, cu implicaţii adânci la nivelul subconştientului. Abia ulterior aveau să fie testate ele în mod „obiectiv”.

Am trăit cu toţii atâta vreme într-o cultură materialistă, ştiinţifică, încât cunoaşterea obiectivă a devenit unica modalitate acceptată de cunoaştere, în timp ce cea subiectivă este unanim denigrată, fiind considerată suspectă şi lipsită de temei. Dacă vom căuta în dicţionar semnificaţia cuvântului „obiectiv” vom găsi următoarea explicaţie: „care are o existenţă reală, spre deosebire de existenţa pur subiectivă”.

Societatea în care trăim consideră că tot ce este subiectiv este ireal şi că numai ceea ce este obiectiv este real. Cum am putea înţelege însă lumea în care trăim, indiferent dacă suntem oameni de ştiinţă sau mistici, dacă nu prin intermediul viziunii noastre subiective? Se ştie astăzi că adevărata obiectivitate nu există, că prezenţa observatorului modifică din start realitatea observată, aşa că lumea nu poate fi înţeleasă decât printr-o cunoaştere subiectivă. Şi totuşi, sistemul de educaţie în care creştem ne învaţă să nu avem încredere în senzaţiile noastre subiective, în sinele nostru intuitiv şi profund, iar îndoielile care se nasc din acest proces devin sursa multor probleme spirituale cu care ajungem să ne confruntăm.

Avem cu toţii nevoie de un echilibru mai bun între aceste două tipuri de cunoaştere, pentru a armoniza adevărurile lor, astfel încât să căpătăm încredere nu numai în adevărul obiectiv al ştiinţei, ci şi în cel subiectiv al intuiţiei şi viziunii noastre interioare. Este esenţial pentru un căutător spiritual să  acorde întotdeauna prioritate acestor adevăruri subiective interioare. Iată cum explică Chuang Tzu care a fost un mare maestru taoist, acest lucru:

”Cel care îşi foloseşte doar vederea ochilor este condiţionat de starea ochilor săi şi de realitatea din faţa sa. Cea care percepe realitatea este însă intuiţia spiritului.

Cei înţelepţi au ştiut dintotdeauna că informaţiile furnizate de ochi nu vor egala niciodată cunoaşterea oferită de spirit. Şi totuşi, majoritatea oamenilor continuă să nu creadă decât în ceea ce văd, rătăcindu-se astfel în lumea lucrurilor exterioare. Nu vi se pare trist?”

Extras din lucrarea ”Invăţături spirituale despre Tao – M. Forstater, Editura KAMALA

CONSTIENTIZARI CU PRIVIRE LA MANIFESTAREA FIINTEI PE NIVELUL 4

Sunt prezentate aici unele trairi si experiente specifice din punctul de vedere al constiintei, pentru o fiinta care isi dinamizeaza al patrulea centru energetic, Anahata Chakra. Totodată sunt prezentate si unele aspecte perturbatoare corelate cu starea de ”lipsa” sau ”exces” perturbator a energiei pe nivelul acestui centru de forta care controleaza aspectul manifestarii fiintei din punct de vedere afectiv. 

A ZBURA …PE CERUL INIMII

Starea de armonie si echilibru sufletesc consta in modul in care ne exprimam propria natura afectiva, pentru a ne ghida intelept in viata. A indrazni sa-ţi iei sau sa iti reiei zborul iubirii, poate parea mai dificil la inceput, dar bucuria existentei in acest spatiu deschis al inimii, te va rasplati cu prisosinta.