ABSTINENTA, ASCEZA, SEXUALITATEA SI VIATA SPIRITUALA LA BARBAT

Viaţa ne poate confrunta uneori cu anumite circumstanţe în care, deşi nedorită de noi, abstinenţa sexuală se manifestă pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Alteori, noi suntem cei care optăm ocazional sau total pentru o viaţă de abstinenţă sexuală. Oricare ar fi însă situaţiile create, s-a constatat de foarte multe ori apariţia a numeroase probleme cu ecouri profunde reflectate în natura fiziologică, psihică, mentală şi spirituală a celor care s-au confruntat cu ele. Fie că suntem forţaţi de împrejurări, fie că ne asumăm conştient abstinenţa sexuală, trebuie, ca bărbaţi, să cunoaştem anumite aspecte esenţiale cu privire la manifestarea sexuală în această conjunctură.

În primul rând, trebuie ştiut faptul că fie că ne manifestăm prin actul sexual, fie că optăm să nu o facem, există totuşi o anumită realitate ce se exprimă în planul energiilor sexuale. Acest plan este controlat, aşa cum deja multi oameni cunosc de un centru subtil energetic (SWADHISTHANA CHAKRA) a cărui funcţie principală rezidă în însăşi împlinirea condiţiilor necesare manifestărilor specifice acestor energii (regenerare, revitalizare, procreaţie, stimularea funcţiilor organelor sexuale, reglare hormonală, etc.), manifestări care sunt reflectate de asemenea şi la nivelul sferei psiho-mentale a fiinţei.

Din nefericire, de multe ori bărbaţii abuzează de funcţia sexuală şi nu puţini sunt cei care ajung să sufere o degradare a condiţiei sănătăţii lor mai devreme decât se aşteptau. Degenerarea şi îmbătrânirea înainte de vreme se datorează şi acestei situaţii. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi suferă de afecţiuni ale prostatei, boli cu transmitere sexuală, dereglări hormonale şi metabolice.

Să luăm cazul unui bărbat care până acum a avut o viaţă sexuală aproximativ satisfăcătoare şi care, la un moment dat îşi întrerupe activitatea sexuală. Energia sexuală va continua să se manifeste specific sub forma unor impulsuri, a unor tensiuni psihice adeseori neconştientizate şi de la un moment dat el va resimţi imperios necesitatea unui contact sexual. Această energie sexuală mult amplificată îşi cere parcă dreptul de a se elibera, de a fi eliminată printr-un act sexual cu ejaculare care să conducă la detensionarea necesară. În realitate însă, acesta este doar efectul înregistrat la nivel psihic în urma acumulării energiei sexuale care stagnează sub o formă substanţializată concret în însăşi lichidul seminal (sperma). Dacă bărbatul respectiv este şi o fiinţă mai puţin elevată, ale cărui dorinţe grosiere sunt foarte greu de controlat, el devine extrem de tensionat interior, resimţind obsesiv necesitatea de sex. Uneori tensiunea sa se poate exprima prin atitudini agresive, în urma încercărilor repetate de suprimare a actului sexual propriu-zis. Alteori se dedă la relaţii sexuale perverse; însă de foarte multe ori, bărbatul optează pentru masturbare în vederea atingerii excitaţiei care culmină cu actul ejaculator aşa zis “eliberator”. În alte cazuri, fiind incapabil să facă ceva, el doar resimte această stare de lucruri sub forma unei stări psihice negative care-l apasă, îl tensionează determinând o serie întreagă de alte efecte perturbatoare reflectate în sfera relaţiilor umane. Pe acest fond psihic labil, se pot foarte uşor amplifica anumite tendinţe subconştiente către viciu (alcool, droguri), agresivitate. Apetitul sexual refulat de multe ori conduce la stimularea apetitului alimentar, fiinţa respectivă simţind mult intensificată dorinţa de a mânca (bulimie). De multe alte ori, bărbatul va urmări să schimbe centrul activităţilor desfăşurate şi se va arunca disperat în multe alte acţiuni care să-l facă să uite aceste tensiuni, în urma acestei situaţii amplificându-se starea de agitaţie. Alteori, pur şi simplu, în somn, apariţia unor fantasme erotice îl vor face să atingă un nivel intens de excitaţie sexuală care să-i determine ejacularea.

Sub o formă sau alta, toate aceste manifestări şi multe altele au reprezentat de-a lungul timpului şi continuă să reprezinte pentru bărbat fondul problematic de tip anxios al libidoului său. Suprapunerea unor dogme religioase, limitarea cunoaşterii printr-un sistem de norme sociale rigide cenzurând aberant informaţiile autentice legate de manifestarea sexuală în întregul său, lipsa educaţiei sexuale, fondul de ignoranţă şi perversitate a oamenilor hrănit de o natură pasională ce-şi strigă dorinţa către sex, perversiuni, viciu, materialism, ateism, ataşamente gregare faţă de valori false, limitate, efemere, toate aceste condiţii au determinat adevărate mutaţii în fondul psiho-mental subconştient al întregii umanităţi, trăindu-se astăzi efectele din ce în ce mai grave ale aceste dihotomii: SEX şi SPIRITUALITATE.

Dacă în trecut, acei sfinţi ai pustiei, adevăraţii părinţi ai creştinismului, se luptau vitejeşte folosind spada rugăciunii înfocate, cu tentaţiile (viziuni de femei goale, fantasme erotice, excitaţie sexuală nedorită) prin care, afirmau ei, Satana urmărea să le devieze orientarea lor spre înălţare sufletească, astăzi, ajunşi în mileniul III, trebuie să identificăm în multe din aceste situaţii manifestarea aceluiaşi impuls brut al unei sexualităţi încă incomplet sublimate prin focul ardent al austerităţilor şi dificultăţilor ascezei, acel libidou freudian, care evident, el însuşi este capabil de a declanşa o veritabilă furtună psihică. ”Lupta” sfinţilor părinţi cu ”tentaţia” reprezintă în esenţă procesul purificator al fiinţei spre a se putea exprima liber prin ascensiunea spiritului ce-şi caută originea. Faptul că în trecut, în tradiţia creştină sexualitatea nu a fost suficient înţeleasă sub manifestările ei complexe a condus la o amputare silnică a acestei realităţi naturale intrinseci fiinţei umane şi s-a exprimat printr-o cenzurare atroce a vieţii sexuale a clerului, precum şi cu anatemizarea actului sexual ca păcat. Aceasta a condus la pervertirea sexualităţii pentru că devenind un fruct copt oprit, ea simultan a devenit şi fructul mult dorit şi gustat. De aici, până la pervertirea completă a sexualităţii chiar în rândul clerului nu a mai fost decât un pas. Creştinismul dogmatizat de interesele unei instituţii al cărei scop este menţinerea într-o continuă condiţionare prin frica de păcat a reuşit astfel să schilodească psihismul individual rupându-l pe om de la mijloc printr-o tăietură. Multi habotnici creştini şi nu numai creştini au ajuns să creadă că omul este capabil să-şi apropie condiţia divină exprimându-se prin înzestrările specifice situate de la mijloc în sus; imperiul Satanei posedând silnic teritoriul de la mijloc în jos. Această crudă realitate susţinută de biserică a făcut ca şi aspiranţilor autentici la spiritualitate aflaţi pe calea creştină să le vină greu să parcurgă drumul perfecţiunii, căci un handicapat rămâne totuşi handicapat atât timp cât nu-şi corectează handicapul. A fost nevoie de o forţă a aspiraţiei cu adevărat cutremurătoare (pe care o întâlnim totuşi în cazul multor mistici creştini) pentru a compensa ignoranţa generatoare de confuzie şi iluzionare în însăşi natura trăirilor mistice condiţionate de existenţa în acest trup de carne împărţit în două.

Lipsa anumitor tehnici, care să reunească într-o unică realitate divină, acest corp de carne cu acel corp glorios de lumină, lipsa procedeelor care să permită căutătorilor creştini sublimarea energiilor inferioare şi transformarea lor prin orientare către natura elevată a spiritului, a întârziat mult procesul evolutiv în masă în rândul creştinilor. Astăzi trăim cu toţii drama acestei confuzii, efect al separării omului de natura sa integral divină.

O întrebare ascunsă îl macină pe orice om obişnuit. De unde până unde trăiesc în spiritul creştin moral, de unde până unde sunt păcătos?

În tradiţia orientală, exprimarea acestor căutări, descoperirea sensului vieţii, a originii vieţii şi a întregii creaţii, exprimarea dorinţei de perfecţiune a fiinţei are un demers mai sistematic în care se pune accentul pe o cunoaştere de sine unificatoare, acceptându-se realitatea multiplelor manifestări interioare. Elaborându-se o metodă de căutare, o cale, folosind anumite instrumente, tehnici specifice, modalităţi de purificare, asceza în Orient este caracterizată simultan de renunţare, dar şi de cunoaştere. Cu adevărat, fără cunoaşterea realităţilor fizice şi subtil energetice care compun acest microcosmos al fiinţei, determinând dinamica manifestărilor umane specifice, fără cunoaşterea anumitor metode care să permită fiinţei procesul de purificare, facilitând astfel sublimarea instinctelor şi a energiilor din planurile inferioare (vital, sexual) către nivelele superioare (volitiv, afectiv, mental, spiritual), nu se poate asigura condiţiile autentice de renunţare şi transcendere a planului sexualităţii, pentru exprimarea fiinţei liberă şi armonioasă în acele sfere înalte de trăire mistică şi spirituală. Iată de ce găsim în Orient temple dedicate cultului zeilor iubirii, de ce găsim adevărate căi spirituale (Taoism, Tantrism, etc.) ce înglobează corpul fizic cu toate planurile sale în procesul profund al spiritualizării; iată de ce găsim o cale spirituală şi totodată un sistem de medicină psiho-somatică de tip Yoga care permite ca prin cunoaşterea şi controlul perfect al corpului şi al energiilor să se acceadă la o condiţie superioară ce vizează integrarea plenară a fiinţei umane în armonia cosmică.

Revenind asupra modului în care fiinţa umană este condiţionată de planul sexual, este necesar să subliniem că în cazul abstinenţei sexuale fortuite sau asumate, precum şi în cazul ascezelor care implică renunţarea la orice manifestare sexuală, este necesar să reuşim, ca bărbaţi, să obţinem un control asupra energiilor specifice de natură sexuală. Acest control asupra energiilor sexuale se obţine printr-o acţiune complexă orientată simultan în mai multe planuri:

1. la nivel sexual, este necesară asimilarea şi aplicarea unor tehnici de control local a energiilor sexuale (vom dezvolta ulterior aceste modalităţi), prin care actul ejaculării să fie perfect controlat, în timpul interactiunii sexuale;

2. la nivel volitiv, trebuie să ne impunem cu fermitate să controlăm instinctul grosier de descărcare (ejaculare), urmărind să redirecţionăm această energie spre etajele superioare ale fiinţei (afectiv, mental, spiritual);

3. la nivel mental, trebuie să reuşim eliminarea tendinţelor grosiere, a ideilor şi gândurilor care determină manifestarea dorinţei de a obţine prin ejaculare satisfacţie sexuală. Pentru obţinerea acestei purificări la nivel mental sunt necesare aplicarea unor tehnici de control mental, gimnastică psiho-somatică. (NOTA: Psihosomatic – concept medical potrivit căruia procesele fizice sunt direct corelate cu cele psiho-mentale. Potrivit acestui concept majoritatea bolilor fizice au drept substrat o perturbare la nivel psihic şi mental. În ultimii ani s-au făcut numeroase studii privitoare la medicina psihosomatică, fiind un concept în plină extindere în Occident. Conceptul psihosomatic este  cunoscut şi aplicat de câteva mii de ani în medicina chineză, tibetană, indiană. Izvoare istorice atestă că şi medicina dacică îngloba principiile medicinii psihosomatice. Pe acest concept al interdependenţei şi interacţiunii directe dintre corpul fizic, pe de o parte, şi psihic şi mental de cealaltă parte se bazează gimnastica psihosomatică de tip Yoga, dinamizarea subconştientului propriu folosind anumite idei şi sugestii benefic orientate în această direcţie, folosirea rugăciunilor, tehnici de concentrare şi meditaţie);

4. global, trebuie să realizăm un proces de purificare fizică şi energetică care să permită energiei sexuale efervescente să se reorienteze prin sublimarea ei în planurile superioare ale fiinţei. Este necesară o direcţionare a dietei în sensul asigurării procesului purificator, recurgerea la post (ajunare), tehnici yoghine de purificare fizică şi energetică, asane (atitudini posturale specifice), pranayama (tehnici de control al respiraţiei), meditaţie, rugăciune (vezi si articolele anterioare consacrate acestor tematici).

Trebuie să recunoaştem acum, ştiind cum se pune problema, că ignorarea acestor aspecte influenţează în mod negativ (în cazul ascezei creştine de exemplu), viaţa spirituală, mai ales în faza de început (atât timp cât fiinţa nu este purificată). Manifestările perturbatoare ale instinctului sexual necontrolat determină stimularea unor procese psihice obsesiv-negative cu fond de anxietate. În plus, trebuie subliniat că pierderea energiei sexuale prin ejaculare (chiar dacă aceasta se produce fără să vrem, cum ar fi în cazul poluţiilor nocturne) duce la pierderea potenţialului vital de bază care se repercutează în mod direct prin scăderea treptată a tuturor capacităţilor fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiinţei. Aşa se explică scăderea aspiraţiei către adevărata spiritualitate, lipsa de energie, lipsa de vitalitate, absenţa entuziasmului, a fermităţii, neputinţa afirmării valorilor înalt spirituale, lipsa elanului mistic în aceste vremuri. Incapacitatea de a sublima instinctul sexual chiar în rândul unor reprezentanti ai clerului i-a făcut pe aceştia să se îndepărteze de adevărata condiţie spirituală a sfinţeniei ce conduce la manifestarea prin ei a harului divin. Incapabili de a mai îndeplini astfel rolul de călăuze spirituale, orbiţi numai de orgolii de faţadă, vanitoşi şi ipocriţi, dogmatici şi bigoţi, ignoranţi faţă de propria lor natură, mulţi dintre reprezentanţii bisericii se află în (im)postura de orbi care conduc alţi orbi în prăpastie. Aceasta este veritabila dramă care se produce de atunci, de demult, de când omul, ignorându-şi propria natură divină, minunat înzestrată, s-a automutilat negând o parte din sine, în loc de a o înţelege şi folosi înţelept spre spiritualizarea şi Îndumnezeirea lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s